Luceafarul (parodie)

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Pe la newsgroupuri românesti
Poata o draga fata.

Iara de trista ce era
Caci nu avea pereche
Un kil de tuica-si cumpara
Pe zi ca sa se-mbete.

Si îmbatându-se vedea
Cum St. Basil apare
Cu calul sau alb ca de nea
Cu ochelari de soare

Îl vede azi, îl vede mâini
Astfel dorinta-i gata
El iar postat de saptamâni
Îi cade draga fata

“Cobori în jos Basil cel Sfânt
Plutind usor cu calul
Pe tine te vreau cel mai mult
Da-mi place s-animalul.”

Basil atuncea a pornit
La seful lui cel mare
Ca sa-i aprobe în sfirsit
Elenei o chemare.

Dar nu avu prea mult succes
Ca seful lui urla
“La proasta aia de pe Net
Chemare nu se da.

Si pentru cine vrei sa mori ?
Ia uita-te de-aproape
Ori nu ti-am spus de-atâtea ori
Sa nu te legi de moarte?

De vrei la lume sa arati
A tale barbatie
Mai bine umbla în chiloti
Ca mi-ar placea si mie

Sa-ti spun cinstit, cam de mult timp
Te urmaresc în taina
Si te visez adeseori
Pe tine fara haina