bun rau fatal

BUN: Te hotaresti sa nu mai faci copii.
RAU: Nu-ti gasesti pilulele anticonceptionale.
FATAL: Sunt la fiica ta in poseta.

BUN: Fiul tau tot timpul isi face lectiile in camera lui.
RAU: Gasesti o gramada de casete porno in camera lui.
FATAL: Tu esti protagonistul.

BUN: Sotul tau se pricepe la moda de dama.
RAU: Se imbraca in hainele tale.
FATAL: Lui ii stau mai bine.

BUN: Fiul tau s-a maturizat.
RAU: Se reguleaza cu vecina.
FATAL: Si tu.

BUN: Fiica ta in sfirsit si-a gasit de lucru.
RAU: E prostituata.
FATAL: Colegii tai sunt cei mai fideli clienti.

BUN: Dai lectii de sexologie fiicei tale.
RAU: Tot timpul te intrerupe.
FATAL: Si te corecteaza.

BUN: Sotia ta nu vorbeste cu tine.
RAU: Vrea sa divorteze.
FATAL: E avocat.

de ce nu zambeste vaca

La scoala profesoara de zoologie intreaba:
– De ce credeti voi copii ca vaca nu poate sa zambeasca?
Georgica:
– Eu cred ca vaca nu poate sa zambeasca pt. ca are buzele groase si botul prea ascutit s.a.m.d.
Profesoara:
– Da, este interesant punctul tau de vedere.
Vasilica:
– Eu cred ca va ca nu poate sa zambeasca pt. ca oasele maxilarului se prelungesc pana la coarne si se ating de mandibula
s.a.m.d.
Profesoara:
– Da, foarte interesant.
Bula:
– Vaca nu poate sa zambeasca pentru ca are niste probleme personale.
Profesoara:
– Da, interesant si acest raspuns, dar totusi, ce probleme personale poate avea o vaca?
Bula:
– Pai, daca pe dumneavoastra v-ar trage cineva de tzitze de doua ori pe zi si v-ar duce la taur o data pe an, v-ar mai arde de zambit?

Scrisoare (poezie) catre mosu

Mos Clǎciune, Mos Clǎciune,
Anul ǎsta tot, pe bune,
Cǎ am fost bǎiat cuminte,
Am la tine-o lugǎminte :

Noaptea aia de-ai sǎ vii,
Nu-mi aduce giucǎlii,
N-am nevoie de patine
Sau vle-un tlenuleţ pe sine,

Nu vleau puscǎ, niţi pistol,
Oli vle-un ulsuleţ nasol,
Sǎ n-aud de tlotinetǎ,
Niţi volbǎ de tliţicletǎ,

Sau vleo balcǎ cu motol,
Vleau si io un flǎţiol,
Cǎ fiind singul meleu
Habal n-ai cât mi-e de gleu,

N-am cu ţine mǎ giuca,
Povesti sau discuta
Chestiuni ca întle flaţi,
Sau gagici, ca-ntle bǎlbaţi,

Cǎ volbind io cu mǎmica
Si tǎticu’ si bunica,
Am concluzionat, sǎ stii,
Cǎ doal tu mǎ poţi selvi :

Stii tu balza aia chioalǎ
Lǎtǎţitǎ-odinioalǎ
La adlesa de mai sus
Când pe mine m-a adus ?!

Fǎlǎ bǎscǎlie-ţi spun,
Îţi plomit c-am sǎ fiu bun
Înc-un an, poate chial doi,
La’ cǎ ne-nţelegem noi !…

Ia-o tu, mai pe depalte
Si esplicǎ-i, cǎ ea poate,
Vino cu o stangǎ nouǎ,
Dǎ-i cadou o panǎ, douǎ

Sǎ mai fac-un gest, de milǎ,
Nu c-as poseda vleo pilǎ,
Doal asa, un mic ocol,
Sǎ-mi aduc-un flǎţiol,

Cât mai lepede, ulgent,
Stiu cât esti de competent,
Ialǎ de va faţe gât
Cǎ timp n-ale pentlu-atât,

Tleţem deţi, la planul doi,
Da’ lǎmâne intle noi :
Dǎluiestele-o vacanţǎ,
Asta-n ultima instanţǎ,

Cǎ la fel, si-ai mei pǎlinţi,
Sunt de-o vleme-asa cuminţi,
Timp nu au, de-i noapte, zi,
Sǎ mai facǎ nebunii !