control de la Fisc

Un inspector de la Fisc vine la sinagoga in control, se uita pe registre si concluzioneaza catre rabin:

− Domnule, veniturile dvs sunt mici si impozitul la fel. Cum reusiti dvs sa traiti cu niste incasari asa de mici?

− Noi aici reciclam TOTUL si ne multumim cu putin.

− Chiar totul?

− Tot!

− Si picaturile de la lumanari?

− Da, le strangem si le trimitem la o fabrica de lumanari si din cand in cand ne trimit o lumanare …

− Bineeee. Si firmiturile de pe masa le reciclati? Întreaba agentul in zeflemea …

− Da. Le strangem si le trimitem. Din cand in cand primim o punga de pesmet.

− Buuuun. Da cu pieile de preputz de la circumcizie ce faceti? Si pe ele le reciclati?

− Da.Le strangem, le trimitem la Fisc si din cand in cand ne trimit cate-un Pulica sa ne controleze … 

La psihiatru

O dama la psihiatru.
– Domnule doctor, va rog sa ma ajutati in legatura cu sotul meu…
– Dar ce anume il supara?
– Nu-l supara nimic deosebit, dar ii plac ciorapii de dama…
– Bine, doamna, dar asta nu e nimic, sunt multi carora le plac…
– Da, dar lui ii plac ciorapii de dama…
– V-am mai spus, doamna, nu este nimic… Si mie imi plac…
– Simpli sau cu mustar?

Despre George

George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus. 

Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:  

„Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!”  

E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.  

Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:  

„Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?”  

George îmi răspunse:  

„În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.”  

„Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor” i-am spus.  

„Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa”.  

Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.  

Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.  

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.  

„Vrei să vezi cicatricile mele?”  

„Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?  

„În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc.”  

„Dar nu ţi-a fost frică?”  

„Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”  

George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.  

La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.  

Penis roz

Intr-un muzeu de arta, niste vizitatori s-au oprit si au zabovit mai mult in fata unui tablou, care infatisa trei barbati de culoare complet dezbracati. Mirarea lor a fost ca dintre acestia, cel din centrul imaginii avea penisul roz, asa ca au rugat ghidul muzeului sa le dea lamuriri. Ghidul foarte amabil si documentat, le-a explicat pret de o jumatate de ora ca penisul roz semnifica alinierea Afro-americanilor intr-o lume predominant alba, dar ca mai poate insemna si opresiunea fata de homosexuali in societate. Multumiti de explicatia ghidului se pregateau sa plece dar, se apropie de grup un mosulica, care intreaba. – Ia spuneti taica, v-a lamurit ghidul ce reprezinta si care este mesajul acestei opere de arta? – Desigur, au raspuns vizitatorii. Dar de ce ne intrebati? – Pentru ca eu am pictat tabloul. Astia din imagine nu sunt negri. Sunt mineri din Valea Jiului, iar ala din centru a fost la pranz pe-acasa.”

Ardeleanul parasutist

Zice-se ca un ardelean se duce sa se dea cu parasuta. In avion instructorul il invata cum sa procedeze:
– Apoi dupa ce te arunci matale din avion, numeri pana la zece si tragi de sfoara asta sa se deschida parasuta.
– No binie, zise ardeleanul nostru si sari din avion.
Instructorul priveste din avion cum nea’ Ghoerghe se duce jos ca pietroiul fara ca parasuta sa se deschida. Avionul face stanga’n prejur si aterizeaza. Instructorul se arunca intr-un Jeep intr-o cautare disperata pe campul plin de capite de fan. Intr-un final aude un zgomot dintr-o capita. Cand se apropie de locul cu pricina il aude pe nea’ Gheorghe murmurand in capita:
– Apoi no ma rog frumos noua, … , apoi no ma rog frumos zece” si nea’ Gheorghe trage cu sete din sfoara parasutei.

dificultatea unor limbi

Un grup de oameni de mai multe natii vorbesc depre dificultatea unor limbi.
– Franceza e oribila – plange francezul. Imaginati-va ca noi zicem „bordo” si scriem ” Bordeaux „!
– Pai, si ce, zice batranul secui. E nimic fata de noi, care zicem „allomas” si scriem „gara”.

Ardeleanul in bar

Un ardelean intra intr-un bar la New York . Barmanul il ia tare, din prima si ii spune ca in acest bar se bea numai pe pariu.
– Domnule, io pun pariu cu tine ca nu poti sa bei o sticla de Whisky in 30 de minute.
Ardeleanul isi cere scuze, iese din bar si apare peste 10 minute inapoi, pune banu pe tejghea si accepta provocarea. Barmanul ii da sticla, ardeleanul o termina in 10 minute. Barmanul, stupefiat..
– Domnule, dar n-am crezut ca asa ceva e posibil. N-am crezut ca sunteti instare de asa ceva. Nimeni nu a mai reusit!
Ardeleanul:
– Nici io n-am crezut, da m-am dus la barul de peste drum sa verific!

Cu ungurii in tren

Un roman calatoreste cu trenul cu un ungur.
La un moment dat, ungurul il intreaba pe roman: ce scrie pe geam?
El ii raspunde: „nu scoateti capul pe fereastra!”
– Si mai jos?
– Acelasi lucru dar in franceza.
– Mai jos?
– In engleza.
– Mai jos?
– In italiana.
– Dar in ungureste nu scrie?
– Nu, voi aveti voie.

Ardeleni in Germania

Un ardelean, Ion, care voia sa plece in Germania il intreaba pe un vecin de-al lui ce sa faca deoarece nu stie limba germana.
– Nu-i bai. Limba germana-i ca la noi, doar ca tre’ sa vorbesti mai rar. Zis si facut. Ajunge Ion la Hamburg , intra intr-un bar si spune:
– Bu-na zi-ua!
– Bu-na – raspunde barmanul la fel de rar.
– Da-ti-mi si mi-e o be-re.
– Po-f-tim be-rea.
Dupa primele inghitituri Ion spune:
– Eu su-nt de la Tu-r -da. Tu de un-de es-ti?
– To-t di-n Tu-r-da.
– Na… pai atunci de ce vorbim nemteste?