Scufiţa Roşie mergea spre bunica ei. Este prinsă şi violată de lupul cel rău. El o întreabă:
– Ce-ai să-i spui bunicii tale?
– Că m-am întîlnit cu tine şi m-ai violat de patru ori.
– De patru ori? se miră lupul.
– Da! Sau te grăbeşti?

la teatru

O ţigancă se duce la teatru. La întoarcere, ţiganul o întreabă:
– Cum a fost, fă, la teatru?
– Stai să-ţi povestesc. La intrare, toată lumea ţinea beletele în mînă, asa că l-am scos şi eu. La uşă, unul mi-a rupt beletul. Am vrut să ţip, dar, cum nimeni nu ţipa, n-am mai ţipat nici io. Am intrat, m-am pus pe scaun şi deodată s-a stins lumina. Am vrut să ţip, dar, cum nimeni nu ţipa, n-am mai ţipat nici io. La un moment dat, ăla de stătea lîngă mine, mi-a bagat mîna în p****. Am vrut să ţip, dar, cum nimeni nu ţipa, n-am mai ţipat nici io.
– Lasă asta, fă. Piesa, piesa cum a fost?
– Mult mai mare decît a ta!

Întorcîndu-se de la coasă, badea Gheorghe îl vede pe Ion, cu un cercel în ureche, plimbîndu-se pe uliţă.
– Da’ bine, mă, Ioane, mă, tu porţi cercel, mă?
– No, d’apăi…
– Da’ bine, mă, Ioane, mă, te credeam om serios…
– No…
– Da’ bine, mă, Ioane, de cînd ţi-oi pus tu cercel, mă?
– D-apăi, de cînd l-o găsit Maria în patul nost…

Gheorghe îşi înmormîntează soacra.

Vine omul acasă şi, cînd să deschidă usa, îi pică o ţiglă în cap, la care Gheorghe, contrariat, zice:
– Deja ai ajuns?

horea si motii

Horea se afla în faţa moţilor înfuriaţi, înarmaţi cu furci şi coase.
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, să murim noi de foame şi grofii să huzurească pe spinarea noastră?
Moţii : Nuu, Horea, pe ei!
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să trăim în frig, în cocioabe, în timp ce grofii au palate?
Moţii : Nuu, Horea, pe ei!
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să n-avem nimica, iar grofii să piardă banii noştri pe la jocuri de cărţi prin cazinourile din Europa?
Moţii nimic, linişte mormîntală! Horea e descumpănit şi se uită la un moţ mai bătrîn care într-un tirziu îi zice:
– Horea, dragul tatii, nu fi aşa mîniat, poate că nu le-o intrat tromfu’!

ebraica in rai

Ardeleanul la şcoală îi spune profesorului că el vrea să înveţe ebraica. Profesorul:
– De ce tocmai ebraica?
– Păi cînd am să mor şi am să ajung în Rai, să pot vorbi cu Dumnezeu.
– Şi dacă ai să ajungi în Iad?
– Păi română ştiu bine!

poezie (din agronomie)

POEZIE

Ce se-tâmplă c-un student

Nici prea bun nici eminent

De la noi din facultate

Unde a găsit de toate.

 

MECANIZARE

Roţi dinţate, angrenaje

Sisteme, aparataje,

TONEA, ILEA şi cu POPA

Te-nvaţă să ari ogorul

Cu plugul şi cu tractorul.

 

PEDOLOGIE

Minerale, roci şi pietre

RUSU le predă pripit,

Noi chiulim având drept zestre

Cinci – ul verde malachit.

 

AGROMETEOROLOGIE

VĂLEANU şi cu GÂTLAN

Stau ca să scruteze zorii

Şi prin ceţuri de advecţii,

Vor să ne înveţe norii.

 

INFORMATICĂ

Ascuns printre monitoare

COJOCARU ADRIAN

Vrea ca la calculatoare,

Să mai zăbovim un an.

 

SISTEMATICA PLANTELOR

Plante, ierburi în catină,

N-ai aşa ceva-n grădină,

Numai COSTE te învaţă

Să rămâi student pe viaţă.

 

AGROCHIMIE

Dintre munţi de pesticide

Se iveşte şi GOIAN,

Să ne-nveţe agrochimie

În stil de-academician.

 

LIMBA FRANCEZĂ

Dacă la etajul cinci

În franceză ne certam,

Ne-au pus cu botul pe labe

MASICHIEVICI şi BUTAN.

MATEMATICĂ

CREŢ şi ANGHEL conferenţiarul,

Ne rezolvă într-un an

Făcând pe justiţiarul,

În stil neo-mexican.

 

ENTOMOLOGIE

Pe la entomologie,

Învăţăm insecta, ponta…

Şi se ştie că ne-ndrumă

PĂLĂGEŞIU – Melolonta

 

FITOPATOLOGIE

La fitopatologie

POPESCU – nvaţă studenţii,

Iar BORCEAN şi ECI MOLNAR

Ne împroaşcă cu richeţii.

 

FITOTEHNIE

De-ai venit la Agronomie

Treci pe la fitotehnie,

Cu soiuri de porumb sau in,

DAVID, PÂRŞAN îndată vin,

Şi te-atacă cu ştiuleţi

Zmeul – SIMONA ŞUVEŢ

Dar n-ai văzut nimica încă,

VALERIU TABĂRĂ mănâncă

Studenţi pe pâine la examen –

De teamă nu mai suntem oameni.

Iar după stresul cotidian

Apare jovial BORCEAN,

Şi ne zâmbeşte ştrengăreşte

Când cinci – ul nu ni-l dăruieşte.

Şi mai şi toarnă gaz pe foc

Asistenta GETA POP

Cu toţii-n cor apoi strigăm,

Ne-am săturat să învăţăm.

 

FIZIOLOGIE

Şi tot urcând ca vai de noi,

Mult prea lipsiţi de frenezie

Ajungem la etajul doi,

Să studiem fiziologie.

Dar nu mai vrem să învăţăm

Şi ne-apucăm să copiem.

 

GENETICA

Dar încă nu am dat de dracu

Şi vremea este foarte caldă,

SĂRAC ne-ndeamnă să muncim

La cunoscuta “Casă Albă”.

Iar dacă ne împotrivim,

O luăm pe spate dur cu parul

Iar anul ni se pare chin

C-aşa vrea GALIA BUTNARU.

 

ZOOTEHNIE

Cai, porci – animale-o mie

Studiem la zootehnie.

GHEORGHE NISTOR ne arată

Să mâncăm bucata toată.

Şi tot dânsul ne învaţă

S-o luăm direct din faţă.

 

CULTURA PAJIŞTILOR

La etajul trei lucerna

Şi trifoiul le cosim.

Viţelarul ni se spune

În final să-l mirosim.

Iar studentul sărăcuţul

Adormit ca un bursuc,

Îl visează printre pajişti

Pe ALEXANDRU MOISUC.

 

MANAGEMENT

Când a ajuns în anul cinci,

Şi alergând ca un dement

Studentul nostru-i cotizant

La SÂMBOTIN la management.

Că-absenţele nemotivate

El le plăteşte permanent.

 

La finiş iată c-ai ajuns,

Te-ocupi de lucruri mai serioase,

De baluri şi chefuri spumoase.

Iar de vei vrea să faci ceva,

N-ai nici-o şansă vine greva.

Trec ore, zile, săptămâni,

Pe grevă noi suntem stăpâni.

Şi astfel vine sesiunea,

Noi tot ne ţinem promisiunea

Că ne-apucăm de învăţat

Sau cât de cât de studiat.

Dar pân la urmă-oricât de tare

Ne plângem, suspinăm, oftăm,

Iubitele de secretare

Ne-ajută bursa s-o luăm…..

Şi astfel trece facultatea

Dar ce tot vă mai spun eu – GATA!

(autor necunoscut)

te iubesc

Bubulina catre Bula:

– Dragule, tu nu-mi spui niciodata ca ma iubesti.

Bula (plictisit)

– Ti-am spus o data. Daca o sa fie vreo schimbare o sa te anunt.

realism si poezie

O noapte de mai cu lună în grădină la Copou,

Pe o bancă eroina, in fund nobilul erou,

Ea o gingaşa elevă, un tânăr realist,

Ea stă trista, gânditoare, el emoţionat si trist.

Dar deodată se transformă, faţa i se luminează,

Se inspira-şi ea avântul si spre dânsa-naintează.

‘’Tremurând ca la tabelă cand mi-am incercat norocul

Si concursului  « Gazetei «  am vrut ca să-i înfrunt focul,

Alb… ca şi lucrarea scrisă ce atunci am prezentat-o

Astfel mi-am luat curajul sa-ţi vorbesc tie-adorato !

Când treci zveltă şi subţire parca-i fi o integrală,

Cum să nu te-adore-un tânăr de clasa a XII-a reală ?!

Ca un zero supra zero stau în nedeterminare

Sufletul mi-l chinuieşte o problemă ingrozitoare:

Te-am văzut trecând pe stradă, m-ai cucerit dintr-odată

Si tu m-ai văzut pe mine? Reciproca-adevărată-i?

Nu cerca ca prin tangenţa sa-mi ocolesti intrebarea,

Dă-mi sentinta mai degrabă, mă cuprinde nerăbdarea,

Căci de mi-ai intinde arcul inimii mai mult de ,

Ai trece peste limită şi, vai, va putea plesni !

Calculînd cu logaritmi unghiul sufletului tău

L-am găsit destul de mare ca să-ncap în el şi eu.

Nu cer prea mult de la tine, nu am nici un gând demonic

Numai ca doi buni prieteni să fim în raport armonic.

Totu-n mine convergează către-un scop suprem :iubirea

Şi din ea îmi derivează chinul şi nenorocirea.

Căci dorinţa-i infinită, dar puterea totdeauna

Mărginită ca un sinus între minus şi plus una

Şi iubirea n-are maxim, creste făr-a se opri,

Derivata-i pozitivă oricând si oricum ar fi.

Fericirea mea-i o fracţie cu numărătorul zero,

Numai de tine depinde s-o modifici, scumpă Hero!

Căci , dac-ai muta pe zero şi l-ai pune numitor,

Ea s-ar face infinită, eu fericit muritor.

Cînd ceva nu-ţi place ţie mă supără şi pe mine;

De eşti veselă sunt vesel, eu sînt funcţie de tine

Îmi descompun sufletu-n serii, să-l poţi mai bine-aprecia

Ş-apoi ca binomul lui Newton, să-mi dezveleşti inima ta

Ecuaţie nedezlegată e sufletu-ntreg al tău

Şi cine-ncearcă s-o rezolve complică problema mai rău.

Dar n-ai să elimini din mine nici prin metoda lui Cauchy

Credinţa că, la urma urmei, tot voi putea-o rezolvi!

Admite-mă lînga tine pentru studierea temei

Să găsesc soluţiunea care convine problemei.

Stând departe faţă-faţă, vom fi tot indiferenţi,

Nu astfel se manifestă simţirea între studenţi,

Căci totdeauna iubirea, care-i limita speranţei,

E invers proporţuionlă chiar cu pătratul distanţei

De rămâi tot radicală şi îmi neglijezi iubirea

Ca pe-a opta zecimală, mi se schimbă toată firea.

Şi cuprins de indignare văd înaintea mea roş.

Gînduri negre dau năvală ca soluţiile-n cos,

Şi imagini defilează ca pe-un eteric covor,

Ca şirul de derivate din fornula lui Taylor.

 

Dar de mi-ai primi iubirea, ar sări ca într-un vis,

Ca o funcţie discontinuă din infern în paradis!

Matematica, << Gazeta>>, aceste duioase-amoruri,

Le-aş sacrifica pe toate; noi aspiraţii, noi doruri,

Dintr-o lume transcendentă pân-acum pentru mine,

M-ar cuprinde, m-ar preface, de-aş sta alături de tine!

Care aduce << Gazeta>> focarul ambiţiunii

Oricăriu zis <<matematica>> realist ce se respectă,

Căci numai tu ai secretul, de fericire complectă!

Singura problemă care m-ar interesa pe mine

Ar fi cum să-mi schimb fiinţa ca să pot fi demn de tine,

Tot ce-ai spune pentru mine axiomă-ar rămînea,

Ţi-aş ceda de bună voie autonomia mea!

 

Şi dacă, precum ţi-am promis, n-oi fi rob voinţei tale.

S-ajung să calculez pe e c-un milion de zecimale.

Să sufăr până-n clipa cînd s-or tăia două paralele

Iar distanţa dintre noi să fie fixă ca-ntre ele.

Să stau aşteptând iubire până când s-or rezolva.

Mult celebra chestiune, teorema lui Fermat.

Să-nghit Geometrografia propusă de Ionescu

Să fiu zvîrlit in lună ca ghiuleaua lui Lalescu

M-apune epi-elipsia si orice altă hiperbolă

Să crească-n progresiunea cu-o raţie fenomenală

Să s-anuleze in mine şi iubirea, şi speranţa

S-au să măsor de le minus la plus infinit dintanţa!

Să mă consume văpaia focarelor ce ai sub gene

Şi să fiu trecut prin ciurul grecului Eratostene

Dar dac-o fi intre noi să rămînă-ntr-una armonie

Să ne iubim păn-vă scoate Ioachimescu-o geometrie

 

Şi dacă tot refractară, nereductibilă eşti

Nu mai mă privi pe mine, ca natură s-o priveşti

Căci precum inversiunea schimbă radical figura

Tot aşa sufletul nostru ni-l modifică ,, natura,,

Iar dacă privesc în lume şi atent mintea-mi deschid

Văd oriunde ne-ntrecută stiinţ-a lui Euclid

Noaptea ce ne-nvăluieşte e-o ecuaţie imensă

Cât necunoscut cuprinde obscuritate intensă!

Cerul este-o emisferă cu multiple puncte date

Zise stele ce se mişcă în cercuri nedeterminate

Ele fac figuri de aur neşterse incă devreme

Ce-nainte de a fi lumea au servit în teoreme

 

Luna sau suplinitoarea Soarelui cînd e lipsă

E suprafaţa închisă într-un cerc şi o elipsă

Oamenii pierduţi în noapte: puncte mobile-agitate

Rîul: o sinusoidă lucind in pete-argintate

Iar misterioasa umbr-ă unde sălcilor de pe mal

E proiecţia pe apă făcută ortogonal

Cocostîrcul ce măsoară balta cu-aşa nobil pas

Cu picioarele şi ciocul formeză câte-un compas

Puntea este-o teoremă, o cunosc bine şcolarii

A făcut-o Pitagora şi no pot trece măgarii

În translaţii şi rotaţii ducem mai deparet vântul

Frunzele care în goană-ating tangenţial pământul

Si din atmosferă rece liniştit se lasă-n şoapte

Pe un arc de parabolă încet păsările de noapte

 

Şi tu nu simţi cum natura cu-o putere infinită

Ne atrage, ne indeamna să fim funcţie-implicită?

Şi cînd de voci mai profane ţi seama la orice pas

A fortiori rezultă s-asculţi al naturii glas

 

Tînărul tăcu şi-n calmul atmosferei monoton

Se-auzeau dar două inimi ce băteau în unison

 

Cum mai simţiţi tu poezia şi cît de frumos vorbeşti

Cînd te-ascult mă simt răpită către sferele cereşti

 

Ea pronunţase sentinţa el pătruns emoţionat

Zăpăcit de fericire o priveşte transportat

În sfîrşit mi-am ajuns scopul te-am văzut înduioşat

 

hotel sau iad

Cand sotul a ajuns la hotel, a decis sa-i scrie un mail sotiei dar a gresit o litera din adresa si mailul a fost trimis la alta adresa.

Mailul ajunge din greseala la o vaduva ce venise tocmai de la inmormantarea sotului. Citeste mailul si lesina. In mesaj scria:

” Draga mea , am ajuns bine. Probabil te va surprinde sa primesti vesti de la mine pe aceasta cale , dar acum au calculator aici si poti trimite mesaje persoanelor dragi. Doar ce-am ajuns si am verificat ca totul sa fie pregatit pentru venirea ta , vinerea viitoare. Abia astept sa te vad si sper ca aceasta calatorie sa fie la fel de liniistita ca a mea. Nu-ti lua multe haine ca aici e o caldura infernala!”