Asta pentru ca, facand chiar si foarte putine lucruri in acest sens, se vor plasa intr‐un evident si pozitiv contrast cu concurentii lor. Isi vor putea astfel surprinde cu usurinta interlocutorii, de la angajati la clientela. Si vor putea iesi in fata cu lucruri greu sau imposibil de copiat. Iar pragul de intrare este inca destul de jos: nu exista un bazin de resurse care sa fie inerent limitat sau excesiv reglementat. Cultura serviciului are ca materie prima ce da fiecare din noi in materie de atitudine si comportament: oamenii trebuie sa caute doar in ei insisi pentru a gasi grija, seriozitate, curiozitate, politete sau rabdare si pentru a le imparti cu cei ce le stau in fata. De aceea, o astfel de cultura este o resursa “naturala” regenerabila, cel putin atata vreme cat exista pasare pentru aproape, precum si o minima repulsie pentru lene.