Botezul Domnului – Boboteaza
Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, inainte ca Isus sa paseasca in viata publica, la implinirea varstei de 30 de ani. Boboteaza este sarbatorita in ziua de 6 ianuarie, multa vreme impreuna cu Craciunul (in practica Bisericii otodoxe ruse, a Bisericii Armene, de “rit vechi”), sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, deoarece atunci se spune ca s-a aratat Isus lumii. In “Constitutiile Apostolice” Boboteaza figura printre sarbatorile crestine, alaturi de Craciun si de Pasti.
Evenimentul Botezului este descris de catre toti evanghelistii. Isus a venit din Galileea la raul Iordan unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: “Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine”, iar la raspunsul lui Isus ca “asa se cuvine”, a fost botezat in cele din urma de catre Ioan.
Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei componente ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfnt se coboara asupra lui Isus in chip de porumbel, iar Tatal din cer il declara ca fiind Fiul sau.
Boboteaza (6 Ianuarie) si cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape ca formeaza una si aceeasi sarbatoare. In ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in dimineata aceea dupa liturghie. Oamenii tin post negru pana ce vine preotul si beau intai din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de copii imbracati in camasi albe, sunand din clopotei si deschizand calea preotului, strigand “Doamne miluieste!”. Copii canta colinde speciale care descriu miracolul care a avut loc la Iordan (Botezul lui Isus). In ziua aceasta, in afara de preot, nimeni nu se duce colindand din casa in casa.
In ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul impreuna cu enoriasii fac o procesiune spre un lac, rau sau vreun izvor, pentru slujba Sfintirii Apelor. Cand Troparul Bobotezei incepe, vanatorii si padurarii satului impusca peste ape ca sa alunge duhurile necurate. Astazi, acest obicei a pastrat doar semnificatia festiva a unui foc de artificii. Daca este frig, se pregateste o cruce de ghiata, pentru a marca locul slujbei si la sfarsit preotul arunca in apa o cruce de lemn, iar feciorii satului se arunca sa o scoata, chiar daca este ger. Se crede ca in ziua aceasta toate apele pamantului sunt sfintite; de aceea femeile nu spala rufe pentru urmatoarele opt zile pana la sfarsitul praznicului. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.
Pe 7 ianuarie, se sarbatoreste Sfantul Ioan Botezatorul, si se mai numeste “Udatul Ionilor”. In Bucovina, la portile tuturor care poarta acest nume se pune un brad impodobit, iar acesta da o petrecere cu lautari. In Transilvania cei care poarta acest nume sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau unde sunt botezati/ purificati.
Sfantul Ioan Botezatorul, a fost cel mai mare om care s-a nascut pe pamant din femeie, dar cel mai mic in Imparatia Cerurilor. Parintii Sf. Ioan Botezatorul au fost Zaharia si Elisaveta, rudenie a Fecioarei Maria. Elisaveta nu putea avea copii caci era stearpa. In timp ce oficia slujba, lui Zaharia i s-a aratat Arhanghelul Gavril, care il instiinteaza ca nevasta sa, Elisaveta va avea un copil si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duh Sfant. Arhanghelul ii mai spune ca numele copilului sau fi Ioan. Dupa ce Elisaveta a nascut, Zaharia a spus ca numele copilului va fi „Ioan”. La varsta de 30 de ani, Ioan Botezatorul a primit chemarea.
Autor: Cristina Popescu
Preluat de pe www.scoalaparintilor.ro