SUNT PACATOS, PARINTE !

(cred ca de Ion Pribeagu)

La Parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si ii spune:
– Fie-ti mila
De un suflet pacatos.
Chiar in saptamana mare
Cand tot omul e smerit-
Si posteste cu’ndurare,
Uite-am pacatuit !

-Ai furat ? intreaba popa
-Nu, Prea sfinte ! Fara vrere
M-am dat diavolului, hopa
C’o gradina de muiere !

-Vai de mine, vai de mine…
Greu pacat ai savarsit…
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mintuit.

-Nu pot, a raspuns Arvinte,-
Sa-mi fac chinul si mai greu,-
Nu pot s-o divulg, Parinte,
Ca ma bate Dumnezeu !

…Era’nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasa,
Dintii de margaritar…

-Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan, de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg, ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !

…Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numa’ buna de iubit…

-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
Din Buzesti ? -Cere-mi si viata,
Insa nu pot s-o divulg !

…Durdulie, ‘mbujorata,
Numai cantec, numai joc,
Cand te-a strans in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !

-Mai, Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
-Sfinte, geaba-mi zgandari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !

…O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat …

– Bine, du-te, mediteaza,
Si vii maine, mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza,
-Sarut dreapta ! Si s-a dus .

Ajungand in colt, ca vantu,
S-a-ntalnit cu Calistrat
Care l-a-ntrebat:
– Prea Sfintul, de pacat te-a dezlegat ?
-Inca nu !
Raspunse-Arvinte, foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !

Scrisoare (poezie) catre mosu

Mos Clǎciune, Mos Clǎciune,
Anul ǎsta tot, pe bune,
Cǎ am fost bǎiat cuminte,
Am la tine-o lugǎminte :

Noaptea aia de-ai sǎ vii,
Nu-mi aduce giucǎlii,
N-am nevoie de patine
Sau vle-un tlenuleţ pe sine,

Nu vleau puscǎ, niţi pistol,
Oli vle-un ulsuleţ nasol,
Sǎ n-aud de tlotinetǎ,
Niţi volbǎ de tliţicletǎ,

Sau vleo balcǎ cu motol,
Vleau si io un flǎţiol,
Cǎ fiind singul meleu
Habal n-ai cât mi-e de gleu,

N-am cu ţine mǎ giuca,
Povesti sau discuta
Chestiuni ca întle flaţi,
Sau gagici, ca-ntle bǎlbaţi,

Cǎ volbind io cu mǎmica
Si tǎticu’ si bunica,
Am concluzionat, sǎ stii,
Cǎ doal tu mǎ poţi selvi :

Stii tu balza aia chioalǎ
Lǎtǎţitǎ-odinioalǎ
La adlesa de mai sus
Când pe mine m-a adus ?!

Fǎlǎ bǎscǎlie-ţi spun,
Îţi plomit c-am sǎ fiu bun
Înc-un an, poate chial doi,
La’ cǎ ne-nţelegem noi !…

Ia-o tu, mai pe depalte
Si esplicǎ-i, cǎ ea poate,
Vino cu o stangǎ nouǎ,
Dǎ-i cadou o panǎ, douǎ

Sǎ mai fac-un gest, de milǎ,
Nu c-as poseda vleo pilǎ,
Doal asa, un mic ocol,
Sǎ-mi aduc-un flǎţiol,

Cât mai lepede, ulgent,
Stiu cât esti de competent,
Ialǎ de va faţe gât
Cǎ timp n-ale pentlu-atât,

Tleţem deţi, la planul doi,
Da’ lǎmâne intle noi :
Dǎluiestele-o vacanţǎ,
Asta-n ultima instanţǎ,

Cǎ la fel, si-ai mei pǎlinţi,
Sunt de-o vleme-asa cuminţi,
Timp nu au, de-i noapte, zi,
Sǎ mai facǎ nebunii !

Miorita Violet

Pe-un picior de plai,
La Izvor, pe Splai,
Iată vin la vale
Pentru confruntare,
Două siluete
Mândre, violete.

Unul e Traian,
Baciul constăntean
Mergand pe furiş,
Şi privind cruciş.
Cu engleza “unsă”,
Si şuviţa tunsă.

Iar celălalt e,
Lider PSD.
Familist convins,
Prostănac distins,
Care bea şampanii
Când il bat duşmanii.

Se strânse Băselu’
Şi cu tot cartelu’
Şi se tot vorbiră
Şi se sfatuiră
Pe l-apus de soare
Fix la confruntare

In seara senină
Şi cu lună plină,
Să-i pună lui Geoană,
Sare drept pe rană.
Şi să-i dea incet
Flăcări violet.

Şi cum se gândiră
Indată porniră.
După doar o tură
Pe Geoană-l făcură
Una-cu-pamântu’,
Că s-a dus la Vântu.

Şi cu tot cu Crinu’
El pierdu scrutinu’.
Imbătat cu suc,
Victor Hrebenciuc
Vine si declară
Că atunci, joi seară

S-au aprins încet
Flăcări violet,
Luminând în şoapte
Un mandat de-o noapte
De această dată,
Foarte revoltată,

Mihaela Geoană
Ca o primă-doamnă
Declară că ştie
Că a fost magie
Acuzând frenetic
De-atac energetic.

Căci soţul iubit
Atunci i-a şoptit:
“Au, dragostea mea,
M-a pişcat ceva”.
Şi o tară-ntreagă
Nu poa’ sa-nţeleagă,

Care vrăjitoare
Ar putea fi-n stare
Să facă magie
La preşedinţie.
Băsescu declară
Ca să ştie-o ţară:

“Vinovat mă fac
De acel atac.
Avea Boc la el
Patru Duracell
Şi m-a sfătuit
Ca să le inghit

C-o să-mi dea vigoare,
Pentru confruntare.
Dar era prea mult,
C-am mâncat iaurt.
Şi vrând sa le-ascund
Le-am băgat in fund.

(Şi-acum d-asta par
Şi eu găozar).
Şi-ntr-un plin avânt,
Am scăpat un vânt

CHEIA

(de Adrian Paunescu)

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
Cu o apa, c-o papusa…
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand….. luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern..

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei, si… basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta …
Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa..
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.

Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
“Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui”?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban, mai tragi odata

Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.

A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
“Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.”

Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..

Si exista chei… o groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.

Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se loveasca cheia si sa fie…. jucausa…
Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,

De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele

Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele?
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,

Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
‘Geaba-ncerci, ‘geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!

Sunt atitea chei pe lume, cheia “sol” si cheia “fa”,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… zicind cum zic batranii… la o tinerete noua,
Zici…. privindu-ti amintirea… “AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!”

Primavara

(de Vasile Alecsandri)

A trecut iarna geroasa,
Campul iata-l inverzit,
Randunica cea voioasa
La noi iarasi a venit.

Dintr-o creanga -n alta zboara
Sturzul galben aurit,
Salutare , primavara,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se-ngana,
Mii de fluturi vezi zburand
Si pe harnica albina
Din flori miere adunand.

Canta cucu-n dumbravioara
Pe copacul inflorit,
Salutare, primavara,
Timp frumos, bine-ai venit!

Chitanta

(de G. Toparceanu)

Tanta, domnisoara Tanta
E-o duduie foarte sic,
Zvelta, cu ochi mari si negri,
Cap superb, nasucul mic,
Picioruse lungi si durde
Si cand se plimba prin Tei
Toti birjarii o admira:
– Ma, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanta?
Uite, n-as putea sa spun;
Nici nu ma intereseaza
Chiar daca o presupun.
Dar cum Tanta-i delicioasa
Si-are maniere fine,
Nici nu vreau sa stiu ce face,
Ni ci cu ce si nici cu cine.

Ca vecini se mai intampla
Ca sa-i cer un ac sau ata,
Sau imi cere ea o carte
Pana maine dimineata.
O vecinatate draga
Ne-a prins zilele-n catuse
Ca ades intru la Tanta
Fara sa mai bat la use.

Tot asa-ntr-o seara intru
Era iarna grea si ger,
Si-o gasesc in pielea goala
Stand langa calorifer.
Naucit de frumusetea-i
Dau sa ma retrag un pic
Insa Tanta-mi spune:- Intra,
Intra draga, nu-i nimic !

Am intrat si beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
– Pentru ce stai goala, scumpo
Langa acel calorifer?
– Fiinca-a fost proprietarul,
Mi-a raspuns sagalnic Tanta –
Si-uite mi-am platit chiria,
Iar acum, usuc chitanta.

Rime de pe vremea cand era bunica fata

1. Ciocolata Veronica,
Face mica gaurica.

Face mica gaurica,
Nu mai intra nici furnica.

2.Ciocolata Postavaru,
Face pula ca si paru’.

Tineti minte trei cuvinte:
Pula, paru’, Postavaru.

3.Cicolata Nicoleta,
Face pula ca racheta.

4.Alifia Cleopatra,
Face sânii ca si piatra.

Tineti minte trei cuvinte:
Sânii, piatra, Cleopatra.

5.Vreti sa cuceriti femeia,
Folositi sapunul Cheia.

6.Soarele si tenisul,
Va-ntareste penisul.

7.Moarte sigura cu cobra,
Dar mai sigura cu Mobra.

8.Motocicleta Carpati,
Stati în cur si reparati.

9.Ciocolata Pitic,
Va face voinic.

10.Vinul rosu de Segarcea,
Face pizda harcea-parcea.

11.Nu mai fumati tigari Kent,
Ca va lasa impotent.

12.Vreti sa deveniti barbati,
Fumati doar tigari Carpati

13. Ciocolata Laura iti largeste gaura.

Dialog bovin

(fabulă de Aculin Tănase)

Despre cei cu limba lată

Se vorbeşte că, odată,

Tot păscând pe o toloacă,

Boul o-ntâlni pe vacă.

Brusc le reveniră-n minte,

Dulci, aducerile aminte,

Dar, să facă pe eroul,

Vorba o deschise boul:

– Ti-aminteşti, frumoasă Vineri,

Când eram şi noi mai tineri…?

Te-am văzut şi m-ai văzut,

Te-am plăcut şi m-ai plăcut,

Când te-am vrut, te-am şi avut,

Iar te-am vrut, te-am tot avut,

N-ai mişcat, nici n-ai gemut…

Vaco…!!

Vaca – foc de supărare –

Cu codiţa-ntre picioare,

Fără nici un chef de şagă,

Mai că începu să ragă.

Dar, cu toată supărarea,

Stăpânindu-şi indignarea

Şi dorinţa de-a pleca,

Boului grăi aşa:

-Dragule, mi-aduc aminte,

Eram mică, fără minte…

M-ai văzut, şi te-am văzut

M-ai plăcut şi te-am plăcut,

Când m-ai vrut, m-ai şi avut,

Iar m-ai vrut, m-ai tot avut,

Am mai vrut, n-ai mai putut…

Boule…!!

Morala:

Dragii mei, dragele mele,

Ca să nu aveţi belele,

Evitaţi fără sfială

Parteneri cu mintea goală!

Mama lui Stefan cel bugetar

Pe o stradă îngustă, într-un bloc recent

Unde bate vântul şi-i pe jos curent,

Tânăra nevastă plânge şi suspină

Că-i oprită apa şi nu e lumină.

Şi că la serviciu soţul ei iubit

A plecat la 6 şi n-a mai venit.

Orologiul sună noaptea jumătate

Jos în bloc la poartă, oare cine bate?

– Eu sunt mamă soacră, sunt făcut covrig

Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!

Tânăra nevastă fuge să-i deschidă

Însă din balcon mama soacră-i strigă:

– Ora e târzie, eşti un derbedeu

Unde ţi-e chenzina, nu-ţi sunt soacră eu !

– Nu sunt eu de vină, soarta fuse crudă

Am muncit ca boul pe 50% …

Am venit acasă să mă încălzesc

Şi să fac o baie, să mă odihnesc.

– Ai venit degeaba, îi răspunse soacra,

Fiindcă nu-i lumină şi-i oprită apa!

Du-te la serviciu şi de-o fi să mori

Vine sindicatul cu-n buchet de flori…

Despre prostie

Cu prostul nescolarizat,

te lupti putin, si ai scapat

Dar, duci o lupta colosala,

cu prostul care are scoala