BifaMan (sau Omu' cu bifele)

Te-ai chinuit două minute lungi ca să-ți lași soția însărcinată? Ai avut răbdare s-o vezi cum îi crește burta nouă luni, apoi, alte luni nesfîrșite, ai ațipit cu greu în urletele celui mic, care voia să sugă la țîța nevesti-tii și nu te lăsa nici să pui și tu gura, nici să adormi, deși știa că a doua zi ai de încheiat niște contracte importante în urma cărora urma să-i asiguri un viitor prosper?

Te-ai căcat pe tine de fericire văzîndu-l seara cinci minute înainte de a adormi după ce veneai obosit mort de la firmă, mîndrindu-te în sinea ta că seamănă cu tine, nu cu proasta de mă-sa? L-ai văzut absolvind grădinița franco-germano-americană – la specializarea managementul afacerilor – și, văzînd în el viitorul moștenitor al imperiului economico-financiar pe care l-ai ridicat de la zero, te-ai gîndit să-l dai să urmeze școala generală undeva la Princeton sau Yale ca să se tragă de puță de mic cu nepoții lui Bush?

Ei bine, te poți declara un părinte fericit și te poți mîndri, cînd te întorci cu elicopterul la vila cu 500 de camere din satul natal, că ai un copil reușit, care are de toate și nu a suferit de foame și umilințe, așa cum ai suferit tu înainte să strîngi gunoaiele dintr-un sector întreg al Capitalei sau să asfaltezi de cîte zece ori la rînd anual aceleași șosele proaste din România.

Deci e timpul să-i cumperi un bolid (ceva peste 250 de cai-putere, mai puțin nu se merită, se frustrează copilul), preferabil alb, un adevărat aspirator de manechine, cîntărețe, pizde în general, ideal ar fi din astea cu pedigree, celebre, care au apărut în videoclipuri, în spoturile la răcoritoare sau măcar au prezentat meteo la PRO TV. Să aibă băiatu’ cu ce face dragoste și să nu sufere ca tine, care ai făcut dragoste doar cu mă-sa, pînă l-ai făcut. Booon… de-acum e timpul să moară. Cum să moară? Păi, simplu: în timp ce rulează cu 250 de kilometri pe oră pe Autostrada Soarelui sau pe cine știe ce drum comunal plin de gropane, asfaltat fix de firma cu care ai țepuit statul, ca să-i cumperi supărarea aia cu enșpe cilindri în V, care soarbe la sută cam cît o autobază. Ee, astea e paradoxurile istoriei recente…

Și acum vin să te-ntreb, nefericit și idiot părinte de copil de bani gata: nu mai bine îl omori cu mîna ta, vorba proverbului, decît să ți-l culeagă SMURD-ul cu penseta de prin copacii de pe marginea drumului și să ți-l bage pixelat în coșciug? În plus, dacă nu-i iei auto bengoasă și apucă să nu intre cu ea în copac și să prindă maturitatea, faci și economie la buget, din moment ce, fudul fiind, nu mai trebuie să mai bagi încă niște zeci de mii de euro în coșciug din lemn de mahon cu încrustații și pomană cu zece popi de la Patriarhie, plus icre negre și somon, asta doar așa, ca să nu întinezi cu zgîrcenia memoria lu’ fiu-tău în fața tovarășilor lui, care vor veni să-l conducă pe ultimul drum în sunete de claxoane, la volanul bolizilor lor albi, tapițați cu piele albă de vacă de Cordoba și cu zîmbete tîmpe de vaci celebre, autohtone, de Bamboo.

Concluzie: ajută-ți beizadeaua să trăiască, dragă părinte de copil de bani gata! Nu-i lua viața punîndu-i unui puștan sub cur un motor pentru bancheri bătrîni!

(preluat de pe Catavencu.ro)