Îti dau catarg lânga catarg
Osteni ca sa-ti faci oaste
Si asta doar ca sa ma lasi
Cu sula-n a ta coaste”
În locul lui menit din Rai
St. Basil se întoarse
Dar, dupa ziua cea de ieri
Nu-i mai ardea de cioarse.
……………………
În vremea asta pe pamânt
Facuse oua closca
Iara dintr-unul a iesit
Studentul Ioan Rosca
Si era mic si zgribulit
Cu înclinari spre moarte
Înca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.
Când gâtul lui se-ntinse-ncet
Un bob de grâu sa-mbuce
Elena aparu discret
Si îsi facu o cruce.
Si-i zise-ncet
„Înca de mic te potrivesti cu mine
Eu am o inima-de-ascet
Iar jalea e la tine
Si-atunci propun, deloc formal,
Sa ma unesc cu tine
Cordonul tau ombilical
Te va lega de mine.
Iara Basil vedea de sus
Uimire-n a lui fata
Când ea un brat pe gât i-a pus
Si lui i-a fost brusc greata.
Si au ramas asa mult timp
Dar gata-i bucuria
Ca Ioan Rosca e trimis
Din nou în România.
Atunci Elena urca-n sus
Privirea ei cea tâmpa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adânca.
Pe St. Basil îl vede iar
Pe calul lui cel mare
Care-i stârneste imediat
Siroaie de sudoare.
Si-l cheama-adânc, nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e înca somnoros
Si nu mai ia aminte.
Si-ntr-un târziu raspunde scurt
Rânjind ca animalul
„Ce-ti pasa tie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?”