Luceafarul (parodie)

 

Îti dau catarg lânga catarg
Osteni ca sa-ti faci oaste
Si asta doar ca sa ma lasi
Cu sula-n a ta coaste”

În locul lui menit din Rai
St. Basil se întoarse
Dar, dupa ziua cea de ieri
Nu-i mai ardea de cioarse.

……………………

În vremea asta pe pamânt
Facuse oua closca
Iara dintr-unul a iesit
Studentul Ioan Rosca

Si era mic si zgribulit
Cu înclinari spre moarte
Înca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.

Când gâtul lui se-ntinse-ncet
Un bob de grâu sa-mbuce
Elena aparu discret
Si îsi facu o cruce.

Si-i zise-ncet
„Înca de mic te potrivesti cu mine
Eu am o inima-de-ascet
Iar jalea e la tine

Si-atunci propun, deloc formal,
Sa ma unesc cu tine
Cordonul tau ombilical
Te va lega de mine.

Iara Basil vedea de sus
Uimire-n a lui fata
Când ea un brat pe gât i-a pus
Si lui i-a fost brusc greata.

Si au ramas asa mult timp
Dar gata-i bucuria
Ca Ioan Rosca e trimis
Din nou în România.

Atunci Elena urca-n sus
Privirea ei cea tâmpa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adânca.

Pe St. Basil îl vede iar
Pe calul lui cel mare
Care-i stârneste imediat
Siroaie de sudoare.

Si-l cheama-adânc, nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e înca somnoros
Si nu mai ia aminte.

Si-ntr-un târziu raspunde scurt
Rânjind ca animalul
„Ce-ti pasa tie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?”