primit pe mail

Straduindu-ne sa ne (de)servim mai bine unii pe altii, am mai scapa de un alt mare benghi din frunte: de trufia orbitoare, de ingamfarea stupida care ne praduieste de secole agoniseala. Ea ne impinge sa ne maturam sub pres slabiciunile si greselile sau sa ne luam tichie de margaritar exact atunci cand ne radem in cap. Nu sunt un om religios, dar sunt amator de istorie, iar acolo se vadeste ca a servi te inalta, si ca individ, si ca grup. A te stradui sa depasesti asteptarile celui din fata ta, a te gandi nu doar la nevoile ci si la viata lui de zi cu zi, dincolo de momentul in care el intinde figurativ mana catre tine, sunt lucruri care te obliga sa gandesti nu doar onest, ci si metodic si sustinut. Surpriza placuta pe care i-o poti face nu e un miracol si nu pica din cer. Ea poate fi un generator fiabil de preferinta, marja si loialitate pentru ce ai tu de vanzare doar daca e de fapt temeinic asezata pe multa munca de observatie, ascultare si intelegere. Ori nu poti obtine vreodata asa ceva daca te asezi mereu deasupra interlocutorului tau, daca te consideri mereu mai breaz decat el sau daca il tratezi cu condescendenta si fatarnicie.