Dimineata, tatål le spune båietilor:
– Azi noapte, nu stiu care bulangiu, ne-a furat vaca…
Båiatul mai mic:
– Dacå-i bulangiu înseamnå cå-i mic de staturå.
Båiatul mijlociu:
– Dacå-i mic de staturå, trebuie så fie Ticå Slutu din Tåndårei.
Hai så mergem la Tåndårei. Au ajuns la Tåndårei, l-au gåsit pe Ticå Slutu si i-au tras o caftealå strasnicå. Dar åla nu le då vaca – zice cå n-a furat-o el. L-au mai caftit o datå dar tot degeaba.
Judecåtorul îi înteabå:
– Dar de ce credeti voi cå e mîna lui Ticå Slutu?
– Cum de ce, råspund fratii, a furat vaca, deci e bulangiu.
E bulangiu, deci e mic de stat. Dacå e mic de stat, e din Tåndårei, cå acolo toti sînt mici de stat. Iar dacå e din Tåndårei, e clar cå e Ticå Slutu…
– Interesantå logica, zice Judele. Dar ia spuneti-mi voi (si le aratå o cutie), ce am eu în cutiuta asta?
– E o cutie patratå, – observå tatål.
– Îseamnå cå-nåuntru e ceva rotund, – zice mezinul.
– Dacå e rotund înseamnå cå-i oranj, – cugetå mijlociul.
– Dacå-i oranj, e clar cå-i o portocalå,- conclude fratele mai mare.
Judecåtorul scoate din cutie o portocalå, uitîndu-se gînditor la Ticå:
– Ascultå, Slutule, nu te mai încontra atîta. Då-le åstora vaca-napoi!…